This entry was posted on 6 iunie 2011 at 23:42 and is filed under Uncategorized. You can follow any responses to this entry through the RSS 2.0 feed.
You can leave a response, or trackback from your own site.
pff, mie mi se face pielea gaina cand ii vad.Am oroare de serpi.Si tocmai ce era sa calce David pe unul saptamana trecuta.Noroc ca l-am vazut si am strigat la el.La David 🙂
Dar pana sa duc eu copiii in casa si sa iau sapa,a plecat 😦
Buna, am intrat pe blogul tau de pe blogul, Gradina mea de vis. Si am o intrebare. De ce ai vrea sa omori serpii?????? Inteleg ca multa lume are o fobie, nascuta din necunoastere, si ca nu toata lumea poate sa suporte aceste reptile, dar macar incearca pe viitor sa nu ii omori. Mananca soreci si solobani, adica daunatori pe langa casa omului. Alaturi de arici (un insectivor), serpii au fost omorati de gospodarii romani, fara sa stie ca acestia nu le sunt dusmani, ci prieteni si ca astfel pot controla populatia de rozatoare. pe viitor incearca sa te indepartezi de ei (serpi) si sa astepti sa plece. 🙂 Personal duc lupte aprige cu vecina mea care omoara tot ce misca.
Nu te laud pentu fapta da’ nici nu dau cu paru’. De serpi nu cred ca ne e frica din instinct ci din necunoasterea acestora.
Zilele trecute am vizitat o Expo de serpi si reptile, proprietarul mi-a dat sa tin in mana o iguana de juma’ de metru si mi-a aratat cum sa o tin. Simpatica…
L-am intrebat despre serpi, tocmai pentru ca la casa de vacanta mai gasesc si eu pe langa lemnarie sau ascunsi sub nylonul cu care e acoperit balastrul pt turnat beton. Sincer, nu mi-e frica de ei(la cinci ani bunicul a omorat o vipera si eu am incercat s-o tai cu sabia de plastic).
DAR, ce mi-a raspuns expozantul la intrebarea:”De ce nu expuneti exemplare din ROMANIA?” , m-a lasat fara cuvinte…
Raspuns: „Sunt specii ocrotite de lege si nu avem voie sa le expunem?”
Colosala lege: nu expuneti, ca sa ramana necunoscute, sa le omoare, de frica, orice adult iesit la padure cu copiii.
Concluzie: nu cu vecinii tre’ sa ducem lupte ci cu imbecilii care dau legi in doru’ lelii(pa’ vecin nu-l conving io sa se pupe cu sarpele, da’ TV-ul, repetand obsesiv, il convinge sigur).
Sunt de acord sa protejam orice fiinta si asta se poate face doar prin cunoasterea acesteia. Vorba aia, tre’ sa stiu cum pot sa ma retrag din fata unui anume sarpe, privindu-l in ochi sau intorcindu-i spatele.
Grãdinãrit dupã ureche 
7 iunie 2011 la 09:44 |
Si eu mai gasesc serpi dar mai rar.
7 iunie 2011 la 23:59 |
Doar cu asta am avut onoarea pana acum. 🙂
7 iunie 2011 la 12:33 |
Oh, oh ,oh ! Ma trec fiorii ! Tu esti curajoasa, Dana, eu as fi chemat ajutoare…
8 iunie 2011 la 00:00 |
Pai de unde sa le chem…eram singura acasa. Iar catelele mele nu cred ca faceau mare branza. 🙂
9 iunie 2011 la 21:20 |
pff, mie mi se face pielea gaina cand ii vad.Am oroare de serpi.Si tocmai ce era sa calce David pe unul saptamana trecuta.Noroc ca l-am vazut si am strigat la el.La David 🙂
Dar pana sa duc eu copiii in casa si sa iau sapa,a plecat 😦
10 iunie 2011 la 00:35 |
Am inteles ca ar fi invazie de serpi. Multa lume se vaita.
11 iunie 2011 la 14:40 |
da’ cu ce ti-o pacatuit amaratu’ ?
din cate stiu eu papa broaşte,carabusi, soparle, soareci de camp.
11 iunie 2011 la 19:00 |
Da… asta stiu si eu ca papa dintr-astea.
Daca stau sa ma gandesc, de ce?
Cred ca din instinct. 🙂
12 iunie 2011 la 11:17 |
Pareri de rau si atat.
15 iunie 2011 la 14:38 |
Buna, am intrat pe blogul tau de pe blogul, Gradina mea de vis. Si am o intrebare. De ce ai vrea sa omori serpii?????? Inteleg ca multa lume are o fobie, nascuta din necunoastere, si ca nu toata lumea poate sa suporte aceste reptile, dar macar incearca pe viitor sa nu ii omori. Mananca soreci si solobani, adica daunatori pe langa casa omului. Alaturi de arici (un insectivor), serpii au fost omorati de gospodarii romani, fara sa stie ca acestia nu le sunt dusmani, ci prieteni si ca astfel pot controla populatia de rozatoare. pe viitor incearca sa te indepartezi de ei (serpi) si sa astepti sa plece. 🙂 Personal duc lupte aprige cu vecina mea care omoara tot ce misca.
24 octombrie 2011 la 12:39 |
Nu te laud pentu fapta da’ nici nu dau cu paru’. De serpi nu cred ca ne e frica din instinct ci din necunoasterea acestora.
Zilele trecute am vizitat o Expo de serpi si reptile, proprietarul mi-a dat sa tin in mana o iguana de juma’ de metru si mi-a aratat cum sa o tin. Simpatica…
L-am intrebat despre serpi, tocmai pentru ca la casa de vacanta mai gasesc si eu pe langa lemnarie sau ascunsi sub nylonul cu care e acoperit balastrul pt turnat beton. Sincer, nu mi-e frica de ei(la cinci ani bunicul a omorat o vipera si eu am incercat s-o tai cu sabia de plastic).
DAR, ce mi-a raspuns expozantul la intrebarea:”De ce nu expuneti exemplare din ROMANIA?” , m-a lasat fara cuvinte…
Raspuns: „Sunt specii ocrotite de lege si nu avem voie sa le expunem?”
Colosala lege: nu expuneti, ca sa ramana necunoscute, sa le omoare, de frica, orice adult iesit la padure cu copiii.
Concluzie: nu cu vecinii tre’ sa ducem lupte ci cu imbecilii care dau legi in doru’ lelii(pa’ vecin nu-l conving io sa se pupe cu sarpele, da’ TV-ul, repetand obsesiv, il convinge sigur).
Sunt de acord sa protejam orice fiinta si asta se poate face doar prin cunoasterea acesteia. Vorba aia, tre’ sa stiu cum pot sa ma retrag din fata unui anume sarpe, privindu-l in ochi sau intorcindu-i spatele.