Pe această plantă cu frunze şi tulpine păroase, înaltă de vreo 3 m, eu o ştiu sub numele de nap. I se mai spune topinambur sau napi porceşti. În engleză îi zice jerusalem artichoke, dar nu are nimic în comun nici cu Ierusalimul, nici cu anghinarea.
Are flori galbene asemănătoare cu floarea-soarelui, cu care de altfel se şi înrudeşte.
La mine încă nu au vrut să înflorească.
De la această plantă se mănâncă tuberculii. Aceştia seamănă puţin la aspect cu ghimbirul, iar la gust este ceva de genul cotorului de varză, ridichiilor, cu un uşor gust de nuci.
Eu am mâncat napii doar cruzi, daţi prin răzătoarea mare şi pregătiţi ca salata de varză.
Am văzut o grămadă de reţete cu napi: fierţi, copţi sau prăjiţi.
Despre proprietăţile acestui nap se ştie că este plin de vitamine şi minerale. Dar ceea ce este cel mai important este faptul că măreşte imunitatea organismului şi are un conţinut foarte mare de inulină care ajută foarte mult în alimentaţia persoanelor care au diabet.
Sunt foarte uşor de cultivat. Se înmulţeşte din tuberculi, exact ca şi cartofii, dar iese dacă îngropi doar cojile.
Se culeg toamna mai târziu şi pot fi lăsaţi tuberculi în pământ pentru a răsări în anul următor.
Grãdinãrit dupã ureche 