Încercarea moarte n-are!
Am aruncat nişte seminţe de sparanghel într-o margine, mai lângă un gard, prin aprilie. Au răsărit acum, la sfârşit de mai, ca nişte fire de păr din pământ.
Am citit de m-am săturat despre sparanghel – asparagus prin diverse site-uri şi blog-uri. Astfel, am aflat că voi putea beneficia de el cam peste vreo doi, trei ani şi că este o delicatesă mai scumpă, care are o multitudine de vitamine si minerale….şi că este mai dificil de creat şi întreţinut o astfel de cultură , dar mi-am zis …de ce să nu încerc?
Am citit, am admirat, am însămânţat, dar eu nu am mâncat niciodată aşa ceva…:D
Etichete: asparagus, sparanghel
Grãdinãrit dupã ureche 
27 mai 2010 la 11:16 |
Sa stii ca anul trecut am cumparat si eu seminte,dar am uitat sa se seman.Anul asta cam la fel,ca nu am avut timp si,cum la mine cresc buruienile ca ciupercile dupa ploaie,cred ca ma las pagubasa caci ,pana creste sparanghelul sa il pot deosebi ,va fi acoperit de buruieni si nu voi mai putea salva nimic.Asa ca las pentru la anul 🙂
27 mai 2010 la 14:58 |
Si la mine cresc la fel buruienile…nu stiu ce va fi cu el…mai ales cu cate actiuni necesita…
3 iunie 2010 la 11:34 |
melcii nu sunt gustosi? 😀
3 iunie 2010 la 19:57 |
Vrei sa iti culeg? 😀
2 octombrie 2012 la 16:33 |
La mine e primul an . Am semanat cam des semintele,au rasarit geu,deabia dupa ce am smuls al doilea rand de buruieni-au rasarit primele plantute – dar s-au dezvoltat extraordinar de mult 50cm,iar acum le cosesc. Surpriza mea este ca locul plantatiei este total umbrit……